Ioan Slavici - 174 ani de la naștere

 Considerat „un Balzac al satului romanesc” și „părintele nuvelei românești”, Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848, în Șiria (Jud. Arad).

Criticul George Călinescu l-a numit un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

Cel care l-a descoperit pe Ioan Slavici, în anii studenției sale de la Viena este poetul național, Mihai Eminescu.

Scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române, Ioan Slavici a lăsat posterității o vastă operă, ce cuprinde aproximativ o sută de nuvele, schițe și povestiri, șapte romane , cinci piese de teatru, aproape douăzeci de povești, trei volume de memorialistică, zeci de lucrări didactice pentru copii, numeroase tratate de istorie, sociologie, morală și pedagogie, monografii, corespondență, traduceri, studii și articole de istorie și critică literară.

În ultima parte a vieții sale, Ioan Slavici a locuit în casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu – oraș care îi amintea de Șiria natală.

A trecut la cele veșnice la 17 august 1925 și este înmormântat în cimitirul Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel”.

Ioan Slavici este patronul spiritual al Liceului Teoretic „Ioan Slavici” din Panciu care, în aceste zile, împlinește 75 de ani de la înființare.